Domnul meu….esti de necuprins, dar ma implinesti!

E ziua noastra, a tuturor! Ce frumos e sa te bucuri de aceasta zi, sa iti amintesti de copilarie…. sa scoti cutia prafuita cu poze si sa zambesti, cu lacrimi prelinse pe obraz…

Ce mi-as dori eu in aceasta zi? Mi-as dori enorm sa pot vizita locul in care am crescut. Locul magic, plin de amintiri si pe care il iubesc din tot sufletul…. Sa merg in dulcele targ al iesilor. Parca a ajuns sa fie un vis, sa pot sa ma plimb pe strazile inmiresmate cu chicote zglobii si urme de pasi marunti… urme pe care le-am lasat intiparite adanc in sufletul Iasului. As vrea sa revad scoala in care am invatat, curtea gradinitei in care imi petreceam dupa-amiezile impreuna cu prietenele mele, patinoarul si Palatul Culturii, parcul Copou si strada Stefan cel Mare, care inca poarta in asfalt zgomotul rotilor de la role. As vrea calc pe strada pe care sania era trasa de bunicul meu, pe aleea pe care mergeam in fiecare zi la scoala…as vrea sa ma aflu in curtea strabunicii mele, sa ma serveasca dragastoasa cu o cescuta de ceai si o farfuriuta cu magiun. As vrea sa ma joc de-a Sailor moon cu prietenele mele, sa ne cataram prin copaci si sa ascundem ‘comori’ in curtea gradinitei din spatele blocului. As vrea sa imi revad bunicul care ma priveste de sus si sa il strang tare tare in brate, cum nu am facut-o niciodata. As vrea sa ies la plimbare de manuta cu bunica mea stilata si cocheta, sa mergem la mare ca in fiecare an si sa dam o fuga si pana la munte…. Sa invat cu bunicul la romana si la franceza cu bunica, sa rasfoiesc testele corectate cu rosu de bunicu si sa imi imaginez ca eu eram profesoara… Mi-e dor sa pun papusile in rand pe pat si sa le dau lucrare de control, sa citesc o poveste in fiecare seara cu bunica si sa bem vin fiert. Mi-e dor de scaunul cel alb, in forma de ursulet si de fotoliile din sufragerie. As vrea sa desenez si sa scriu poezii, sa corespondez cu Abracadabra si sa particip la concursuri literare pentru copii. Hmm…cat as vrea sa joc sotron in curtea strabunicii si sa ma uit in fiecare seara pe Tvr Moldova la povesti.

…..Atat de multe ma leaga de acest loc, incat nu mai este un punct pe harta, ci o parte din sufletul meu. Iar acum, de ziua mea, ii voi multumi lui Dumnezeu ca am avut o copilarie atat de frumoasa, dar si mai mult, ii multumesc pentru ca m-a facut copilul Sau si ma pot bucura in fiecare zi de asta!

La multi ani! Sa ne bucuram fiecare de copilaria sa, asa cum a fost ea. Pentru ca e parte din noi!

Asa e….nu am scis de mult timp. De cand am inceput sa scriu blogul, mi-am dat seama ca nu scriu doar pentru mine, ci ca unele persoane sunt atinse de Duhul Sfant in timp ce citesc unele articole. Asadar voi lasa Duhul Sfant sa lucreze, in timp ce tastele vor continua jocul lor ametitor.

Dumnezeu a lucrat atat de mult in viata mea de cand nu am mai scris, incat nu stiu cu ce sa incep. Mi-ar place sa va tin la curent cu fiecare lucru pe care Dumnezeu in face in viata mea, nu ca sa arat cat de tare sunt eu, ci cat de mare e El! E singurul motiv pentru care scriu pe blog….am inceput prin a-mi scrie gandurile pe un blog, ca de’ …jurnalul nu mai e la moda, dar am ajuns sa astern gandurile lui Dumnezeu pentru voi.

Ce inseamna Dumnezeu pentru mine? Nu stiu daca s-au inventat cuvinte inca pentru a descrie acest sentiment. Parca ‘totul’ nu e de ajuns….’perfect’ , ‘mare’ si ‘infinit’ nu sunt de ajuns. Dumnezeu cuprinde toate sentimentele din inima mea, ele apartin Lui, la fel ca si gandurile mele…. Desi nu sunt perfecta si sunt pacatoasa, sunt un pacatos iertat. Desi nu toate gandurile mele se indreapta catre El, asa cum ar trebui sau cum as vrea, incerc sa imi dedic viata Lui. Iar asta nu sta numai in vorbe.

Haideti sa o luam pe segmente mai mici. Poate a-ti dedica viata suna putin infricosator. Dar cum e sa-I dedici 2 ore pe zi Lui? hmm? Parca ar merita 2 ore din timpul nostru, asa’i? Doua ore in care sa fim doar noi cu El, in care sa ne rugam si apoi sa asteptam raspuns. Doua ore in care sa ne inchinam Lui si sa Ii aducem multumiri. Super! Suntem tari.

Dar cum ar fi sa dedicam o parte a zilei Lui? De obicei, jumatate de zi este dedicata ori scolii, ori serviciului. Nu? In general. Ok. Cum ar fi daca o parte a zilei ar fi dedicata Lui? Imagineaza-ti o parte a zilei in care sa vorbesti cu El, sa conversezi cu El, sa ai o relatie cu El. Te simti deja mai plin de pace? De liniste? Desigur…Nu-ti petreci acea parte a zilei stresandu-te si gandindu-te cum sa faci sa platesti factura si cum sa faci lucrarea aia la scoala. Ci petreci timpul multumindu-I lui Dumnezeu pentru ca ai o familie, pentru ca ai o casa unde sa stai, pentru ca ai apa si hrana, pentru ca ai haine si prieteni. Pentru ca ai un cer senin si o luna pe cer, pentru ca ai fost ales sa fii copilul Sau. Petreci acel timp cantand si laudand numele Sau! Cat de minunat! Deja problemele din ziua respectiva s-au diminuat…le acorzi doar o mica parte din timpul tau.

Dar…..cum ar fi sa….da, te-ai prins…cum ar fi sa Ii oferi toata ziua ta? Cum ar fi sa mergi la scoala laudand numele Sau, cum ar fi sa dai un test la scoala rostind rugaciuni in gand? Dar cum ar fi sa fii plin de bucurie in pauza pentru ca Dumnezeu a facut inca o minune in viata ta? Cand te intorci acasa, cum ar fi sa I te inchini si sa Ii multumesti pentru dimineata pe care ti-a oferit-o? Daca vorbim despre cum Ii dedici si dupa-masa si seara, incepem sa intelegem ca nu e chiar o tortura sa Ii dedici timp Domnului tau, Celui care merita TOTUL! Cat de tare, nu?

Dumnezeu ne cere toata atentia noastra! Haideti sa dam 90% lui Dumnezeu, si sa pastram 10% pentru noi, cum spunea liderul meu de tineret. Si aici nu ma refer numai la zeciuiala.

Personal, vorbind in dreptul meu, vreau sa ii dau lui Dumnezeu toate gandurile mele, nu doar unele. Cand am nevoie de un sfat, cand am nevoie sa stiu cu ce sa ma imbrac, cu cine sa vorbesc sau unde sa ma duc, prima data sa-L intreb pe Dumnezeu, apoi pe prietena cea buna care e mereu langa mine…mai putin cand nu merge netul si nu avem credit. Dumnezeu e mereu acolo! El e mereu dispus sa imi dea un raspuns si sa ma sfatuiasca incotro sa merg. Vreau sa fiu dependenta de sfaturile Sale, vreau sa Ii cer mereu parerea, chiar si in cele mai mici lucruri. Caci Tatal meu e un Dumnezeu atent la detalii.

Cum poti raspunde la o astfel de intrebare? Doar cunoscandu-ti creatorul….Cel care fabrica ceva, stie din ce e facut acel ceva, pentru ce e facut, cum se repara si ce este de fapt, nu doar ce pare. Oricat ai incerca sa dezmembrezi o masinuta, sa ii vezi componentele, cel ce a creat-o tot stie mai bine ca tine unele lucruri..