copilarie, dulce melodie….

{ iunie 1, 2011 @ 2:50 pm } · { Life... }

E ziua noastra, a tuturor! Ce frumos e sa te bucuri de aceasta zi, sa iti amintesti de copilarie…. sa scoti cutia prafuita cu poze si sa zambesti, cu lacrimi prelinse pe obraz…

Ce mi-as dori eu in aceasta zi? Mi-as dori enorm sa pot vizita locul in care am crescut. Locul magic, plin de amintiri si pe care il iubesc din tot sufletul…. Sa merg in dulcele targ al iesilor. Parca a ajuns sa fie un vis, sa pot sa ma plimb pe strazile inmiresmate cu chicote zglobii si urme de pasi marunti… urme pe care le-am lasat intiparite adanc in sufletul Iasului. As vrea sa revad scoala in care am invatat, curtea gradinitei in care imi petreceam dupa-amiezile impreuna cu prietenele mele, patinoarul si Palatul Culturii, parcul Copou si strada Stefan cel Mare, care inca poarta in asfalt zgomotul rotilor de la role. As vrea calc pe strada pe care sania era trasa de bunicul meu, pe aleea pe care mergeam in fiecare zi la scoala…as vrea sa ma aflu in curtea strabunicii mele, sa ma serveasca dragastoasa cu o cescuta de ceai si o farfuriuta cu magiun. As vrea sa ma joc de-a Sailor moon cu prietenele mele, sa ne cataram prin copaci si sa ascundem ‘comori’ in curtea gradinitei din spatele blocului. As vrea sa imi revad bunicul care ma priveste de sus si sa il strang tare tare in brate, cum nu am facut-o niciodata. As vrea sa ies la plimbare de manuta cu bunica mea stilata si cocheta, sa mergem la mare ca in fiecare an si sa dam o fuga si pana la munte…. Sa invat cu bunicul la romana si la franceza cu bunica, sa rasfoiesc testele corectate cu rosu de bunicu si sa imi imaginez ca eu eram profesoara… Mi-e dor sa pun papusile in rand pe pat si sa le dau lucrare de control, sa citesc o poveste in fiecare seara cu bunica si sa bem vin fiert. Mi-e dor de scaunul cel alb, in forma de ursulet si de fotoliile din sufragerie. As vrea sa desenez si sa scriu poezii, sa corespondez cu Abracadabra si sa particip la concursuri literare pentru copii. Hmm…cat as vrea sa joc sotron in curtea strabunicii si sa ma uit in fiecare seara pe Tvr Moldova la povesti.

…..Atat de multe ma leaga de acest loc, incat nu mai este un punct pe harta, ci o parte din sufletul meu. Iar acum, de ziua mea, ii voi multumi lui Dumnezeu ca am avut o copilarie atat de frumoasa, dar si mai mult, ii multumesc pentru ca m-a facut copilul Sau si ma pot bucura in fiecare zi de asta!

La multi ani! Sa ne bucuram fiecare de copilaria sa, asa cum a fost ea. Pentru ca e parte din noi!